Severitatea fibrozei hepatice nu s-a asociat în același mod cu riscul de boală cardiovasculară aterosclerotică la toți pacienții cu boală hepatică steatozică asociată disfuncției metabolice (MASLD). Un studiu retrospectiv publicat în Hepatology Communications, realizat de Jaehong Jeong de la Yonsei University College of Medicine din Seul și colegii săi, a identificat diferențe între persoanele cu normoglicemie, prediabet și diabet. În analiza longitudinală, asocierea dintre treapta cea mai înaltă de fibroză și apariția ASCVD a fost evidentă mai ales în grupul cu prediabet și la participanții mai tineri.
- Studiul a inclus date de la 6.519 persoane cu MASLD evaluate prin două metode neinvazive pentru fibroza hepatică.
- Dintre participanți, 3.243 aveau normoglicemie, 2.369 prediabet, iar 907 diabet.
- În grupul cu prediabet, treapta maximă de fibroză a fost asociată cu un raport de risc ajustat de 2,62 pentru apariția ASCVD.
Prediabetul evidențiază asocierea cu fibroza avansată
Cercetătorii au folosit date de la persoane pentru care erau disponibile atât scorul fibrosis-4, cât și rezultatele elastografiei tranzitorii controlate prin vibrații. Ambele fac parte din trasee neinvazive recomandate de ghiduri pentru estimarea severității fibrozei, permițând clasificarea pacienților fără ca evaluarea să se bazeze exclusiv pe o biopsie hepatică.
Din totalul analizat, cohorta utilizată pentru analiza de supraviețuire a cuprins 3.221 de participanți. Riscul inițial estimat de ASCVD la zece ani a crescut odată cu deteriorarea statusului glicemic, însă relația dintre fibroză și evenimentele cardiovasculare ulterioare nu a fost uniformă între grupuri.
La persoanele cu prediabet, cea mai înaltă treaptă de fibroză a fost asociată cu un risc mai mare de apariție a bolii cardiovasculare aterosclerotice, raportul de risc de subdistribuție ajustat fiind 2,62.
Autorii au observat că această asociere era mai evidentă în rândul persoanelor mai tinere. În cazul participanților cu diabet, incidența cumulată a ASCVD la cinci ani s-a situat între 15,2% și 18,5% de-a lungul treptelor de fibroză, dar creșterea în funcție de severitatea fibrozei nu a fost semnificativă statistic.
Rezultatele susțin evaluarea diferențiată a riscului
MASLD desemnează acumularea de grăsime în ficat în contextul disfuncției metabolice, iar fibroza reprezintă formarea de țesut cicatricial hepatic. ASCVD este termenul care reunește afecțiunile cardiovasculare determinate de ateroscleroză. Statusul glicemic separă, în acest studiu, persoanele cu valori normale ale glicemiei de cele cu prediabet sau diabet.
În practică, rezultatele înseamnă că informația despre fibroză ar putea avea o valoare diferită în estimarea riscului cardiovascular, în funcție de profilul glicemic al pacientului, și nu ar trebui interpretată ca un indicator cu aceeași greutate pentru toate persoanele cu MASLD.
Autorii consideră că severitatea fibrozei evaluată în cadrul investigațiilor pentru MASLD poate furniza informații clinice suplimentare, în special pentru pacienții cu prediabet sau pentru cei mai tineri. Studiul este însă observațional și retrospectiv: el arată o asociere, nu demonstrează că fibroza provoacă evenimente cardiovasculare și nu stabilește, prin el însuși, o recomandare de tratament.
Considerați utilă integrarea statusului glicemic și a fibrozei hepatice într-o evaluare cardiovasculară mai personalizată?
