CO2 atmosferic, asociat cu schimbări în sângele uman

Creșterea concentrației de CO2 atmosferic ar putea fi asociată deja cu schimbări măsurabile în sângele uman, iar cercetătorii susțin că markerii biologici ar trebui urmăriți împreună cu indicatorii climatici. Un studiu realizat de specialiști de la The Kids Research Institute Australia, Curtin University și Australian National University a analizat date medicale din SUA, colectate între 1999 și 2020. În acest interval, nivelul mediu al bicarbonatului seric a urcat cu aproximativ 7%, în timp ce valorile medii ale calciului și fosforului au scăzut, urmând evoluția ascendentă a dioxidului de carbon din atmosferă.

Bicarbonatul a crescut în paralel cu nivelul CO2

Cercetarea, publicată în revista Air Quality, Atmosphere and Health, s-a bazat pe National Health and Nutrition Examination Survey (NHANES), un program american care colectează informații despre sănătatea și alimentația populației. Oamenii de știință au examinat analizele de sânge ale aproximativ 7.000 de participanți, folosind seturi de date disponibile din doi în doi ani.

Bicarbonatul contribuie la reglarea echilibrului acido-bazic și la menținerea stabilității pH-ului sanguin. Atunci când cantitatea de dioxid de carbon crește, organismul poate reține mai mult bicarbonat pentru a conserva acest echilibru.

Rezultatul central este o evoluție paralelă: bicarbonatul seric mediu a crescut cu aproximativ 7% din 1999, în timp ce concentrația atmosferică de CO2 a continuat să urce.

În aceeași perioadă, nivelurile medii de calciu și fosfor au coborât. Asocierea dintre aceste tendințe este elementul care i-a determinat pe cercetători să analizeze posibilitatea unei influențe biologice pe termen lung a compoziției atmosferei.

Proiecțiile indică apropierea de limitele intervalelor sănătoase

Modelarea prezentată de autori arată că, dacă tendințele actuale continuă, nivelul mediu al bicarbonatului s-ar putea apropia în următorii 50 de ani de limita superioară a intervalului considerat în prezent sănătos. Valorile calciului și fosforului ar putea ajunge spre capătul inferior al intervalelor sănătoase mai târziu în acest secol.

Aceste estimări nu înseamnă că depășirea unui anumit prag ar provoca automat îmbolnăviri. Ele descriu o posibilă schimbare graduală la nivelul populației și depind de continuarea tendințelor folosite în model.

Pentru sănătatea publică, studiul sugerează un posibil efect climatic lent și cumulativ, diferit de riscurile vizibile imediat, precum valurile de căldură sau fenomenele meteorologice extreme.

Copiii și adolescenții sunt considerați deosebit de relevanți pentru cercetările viitoare, deoarece organismele lor sunt în dezvoltare, iar generațiile tinere sunt așteptate să acumuleze cea mai lungă expunere pe durata vieții la concentrații ridicate de CO2.

Asocierea observată nu demonstrează cauza

Phil Bierwirth, geolog de mediu pensionat și afiliat Facultății Emerite a Australian National University, a subliniat că analiza nu stabilește o legătură directă de tip cauză-efect. Cu alte cuvinte, evoluția similară a indicatorilor nu dovedește singură că dioxidul de carbon atmosferic a produs modificările din sânge.

Această limită este esențială pentru interpretare: semnalul identificat este unul statistic, la nivelul populației, și necesită monitorizare și cercetări suplimentare.

Autorii propun urmărirea simultană a compoziției atmosferei și a markerilor biologici. O asemenea abordare ar putea arăta dacă asocierea persistă de-a lungul deceniilor și dacă proiecțiile privind bicarbonatul, calciul și fosforul se confirmă.

Studiul deschide astfel o posibilă dimensiune de sănătate publică a reducerii emisiilor de CO2, fără a demonstra deocamdată că schimbările atmosferice provoacă direct efectele biologice observate.

Credeți că monitorizarea efectelor biologice ale CO2 ar trebui inclusă în viitoarele politici climatice și de sănătate publică?