Jeff Layfield, în vârstă de 67 de ani, este un fost specialist în managementul datelor pentru Corpul Pușcașilor Marini, care și-a petrecut ani întregi căutând un loc de pensionare în Statele Unite. Acum, el locuiește împreună cu soția sa, Mamiko, de 59 de ani, într-o casă tradițională cu vedere la mare, pe insula Suo-Oshima din Japonia. Cuplul, care înainte stătea într-un apartament aflat deasupra casei părinților lui Jeff din Oahu, a cumpărat proprietatea cu 4 milioane de yeni și s-a mutat acolo în august 2022, după ce o casă în Hawaii rămăsese inaccesibilă financiar.
- Casa cu două etaje a costat 4 milioane de yeni, echivalentul a aproximativ 25.000 de dolari.
- Cuplul cheltuiește într-o lună obișnuită mai puțin de 200.000 de yeni.
- Suo-Oshima are legături istorice cu Hawaii, unde au emigrat numeroși locuitori ai insulei la sfârșitul secolului al XIX-lea.
- Jeff și Mamiko Layfield s-au mutat din Hawaii în Japonia în august 2022.
O vizită din 2018 a conturat planul pensionării
Înainte de retragerea din activitate, Layfield lucra în domeniul administrării datelor, iar Mamiko era angajată în retail. În timpul călătoriilor făcute pentru a o vizita pe mama ei, în orașul Nara, cei doi explorau și alte regiuni ale Japoniei.
În 2018, peisajul rural din Asuka, localitate care a fost capitală a Japoniei antice, l-a convins pe Jeff că vrea să se pensioneze la țară. Planul a rămas însă în așteptare până în 2022.
În decurs de câteva luni, Layfield a trecut printr-o sperietură legată de un posibil cancer de piele, a supraviețuit unui atac minor al unui rechin în timp ce făcea surfing și și-a pierdut tatăl vitreg. În aceeași perioadă, angajatorul său a încheiat munca la distanță introdusă în pandemie și i-a cerut să revină la birou. Jeff a decis să se pensioneze și să înceapă căutarea unei locuințe în Japonia.
O bancă de locuințe vacante i-a condus spre Suo-Oshima
Cei doi s-au orientat spre zona Mării Interioare Seto, atrași de clima relativ blândă și de riscul mai redus de dezastre naturale. Au început să consulte așa-numitele bănci akiya, baze de date online cu locuințe vacante și accesibile din Japonia.
Inițial, le-a atras atenția un pod verde observat prin fereastra unei case dintr-un anunț. Cercetările i-au condus la Suo-Oshima, insulă aflată la aproximativ o oră și jumătate de mers cu mașina de Hiroshima. Legătura locală cu Hawaii era vizibilă inclusiv la primărie, unde angajații purtau cămăși aloha, iar spațiul avea decorațiuni cu tematică hawaiană.
Casa cumpărată de familia Layfield cu 4 milioane de yeni — aproximativ 25.000 de dolari sau circa 110.000 de lei — are două dormitoare orientate spre mare și nu a necesitat renovări majore.
Locuința are aproximativ 30 de ani. Magazinele și restaurantele se află la o distanță scurtă cu mașina, iar Jeff și Mamiko participă la acțiuni de curățenie în cartier și la alte evenimente comunitare.
Cheltuielile lunare rămân sub 200.000 de yeni
Potrivit bugetului transmis de cuplu publicației Business Insider, cheltuielile unei luni obișnuite sunt mai mici de 200.000 de yeni, adică aproximativ 6.000 de lei. Din această sumă, circa 80.000 de yeni merg către mâncare și produse de uz zilnic, 22.000 de yeni către utilități și internet, iar aproximativ 30.000 de yeni sunt alocați restaurantelor, divertismentului și activităților sociale.
Pentru cei doi pensionari, diferența nu se rezumă la prețul casei: costurile curente mai mici le permit să folosească mai lent economiile pentru pensie și să iasă mai des în oraș.
Aceste sume descriu bugetul familiei Layfield, nu un cost standard pentru întreaga Japonie. De asemenea, cumpărarea unei proprietăți și dreptul de ședere sunt chestiuni distincte: simpla deținere a unei case nu înlocuiește statutul legal necesar pentru a locui în țară. Pentru un cititor român interesat de locuințele akiya, aceasta este o diferență practică esențială între o oportunitate imobiliară și posibilitatea efectivă de relocare.
Legăturile cu Hawaii au ușurat integrarea în comunitate
La sfârșitul anului 2025, în Japonia locuiau 4,12 milioane de rezidenți străini, dintre care 69.787 erau americani, potrivit Agenției pentru Servicii de Imigrare. Layfield vorbește puțină japoneză, însă spune că mai mulți tineri întâlniți pe insulă, în special cei din industria ospitalității, cunosc engleza.
Integrarea familiei a fost sprijinită și de conexiunile dintre Suo-Oshima și Hawaii. Unii vecini au rude acolo, iar Jeff și Mamiko îi ajută cu traducerea atunci când aceștia călătoresc. Mama lui Mamiko s-a mutat între timp cu ei, iar mama lui Jeff, instructor de hula în Hawaii, vizitează insula și susține ateliere pentru școli și grupuri comunitare.
Experiența lor arată că o casă ieftină poate deschide drumul unei mutări, dar limba, familia și participarea la viața comunității sunt cele care pot transforma proprietatea într-un cămin.
Jeff își petrece acum timpul lucrând în grădină, pedalând pe drumurile de coastă și luând prânzul la picnic lângă plajă. El spune că și-a făcut în patru ani mai mulți prieteni decât în peste două decenii petrecute în Hawaii și că nu mai resimte stresul care îi marca viața de dinainte.
Ați lua în calcul o casă akiya în Japonia rurală, dacă prețul redus ar veni la pachet cu adaptarea la o limbă și o comunitate noi?
