Secretarul de stat american Marco Rubio a declarat joi, la Manila, că Iranul încearcă direct și indirect să obțină un acord cu Statele Unite, dar că nu ar fi încă pregătit să-l încheie. Afirmațiile sale, făcute în marja reuniunii miniștrilor de externe ai Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est, au venit după ce președintele Donald Trump spusese că Washingtonul nu este interesat, pentru moment, de discuții cu Teheranul. În paralel, atacurile au continuat, iar Pakistanul și-a intensificat eforturile diplomatice pentru salvarea acordului interimar convenit luna trecută.
- Rubio afirmă că Iranul solicită discuții, dar nu este pregătit să accepte un acord.
- Trump a declarat marți că SUA nu au, deocamdată, „niciun interes” să se întâlnească cu partea iraniană.
- Statele Unite au desfășurat 12 nopți consecutive de atacuri asupra Iranului.
- Costul războiului pentru SUA a ajuns la 37,5 miliarde de dolari, potrivit secretarului Apărării.
Rubio amenință cu un preț tot mai mare
„Iranul ne imploră, atât direct, cât și indirect: «Să facem o înțelegere. Să discutăm»”, le-a spus Rubio jurnaliștilor. El a acuzat autoritățile iraniene că încalcă sau încearcă să modifice acordurile și a avertizat că, în lipsa unei înțelegeri, „prețul devine tot mai mare în fiecare noapte”.
Șeful diplomației americane a prezentat un Iran fără capacitate nucleară drept principalul obiectiv al Washingtonului. Întrebat despre formula iraniană „ochi pentru ochi”, Rubio a caracterizat abordarea lui Trump drept „un cap pentru un ochi” și a susținut că infrastructura industrială iraniană este distrusă, cu pagube de miliarde de dolari.
Retorica celor doi oficiali americani lasă puțin spațiu imediat pentru compromis, chiar dacă ambele tabere transmit că un acord rămâne, în principiu, posibil.
Teheranul prezintă diferit situația. Iranul afirmă că Washingtonul a încălcat în repetate rânduri memorandumul de înțelegere semnat luna trecută, iar ambele părți au indicat că documentul nu mai produce efecte în practică. Un memorandum consemnează înțelegeri între participanți, însă forța obligațiilor sale depinde de conținutul documentului și de voința părților de a-l aplica.
Pakistanul cere reținere, dar Trump refuză întâlnirea
Premierul pakistanez Shehbaz Sharif și-a exprimat „profunda îngrijorare” și a cerut tuturor părților să evite acțiunile care ar putea destabiliza suplimentar regiunea. Declarația a urmat discuțiilor cu ministrul iranian de Interne, Eskandar Momeni. Acesta s-a întâlnit și cu șeful armatei pakistaneze, feldmareșalul Asim Munir, implicat în negocierea acordului interimar de luna trecută.
Trump a respins însă perspectiva unei întrevederi apropiate. „Vor cu disperare să se întâlnească. Până când nu sunt pregătiți să se întâlnească într-un mod semnificativ, nu avem niciun interes să ne întâlnim”, a declarat președintele american marți, la Casa Albă.
În practică, absența unui canal politic acceptat de ambele părți înseamnă că fiecare nou atac poate alimenta următoarea rundă militară, fără a crea automat condițiile unei soluții. Kelly Grieco, cercetătoare la Stimson Center, avertizează că războiul s-ar putea transforma într-un conflict permanent, în care capacitățile Iranului sunt reduse periodic prin bombardamente, apoi refăcute, iar ciclul se repetă.
Atacurile continuă, iar Strâmtoarea Hormuz devine miza centrală
Statele Unite au lansat atacuri timp de 12 nopți consecutive, afirmând că urmăresc să reducă abilitatea armatei iraniene de a lovi nave în apele regionale. Comandamentul Central american a indicat printre ținte centre de operațiuni militare, hangare, depozite de drone, capacități maritime și infrastructură logistică. Iranul susține însă că au fost lovite și obiective civile.
Cel mai recent atac menționat de autoritățile iraniene a vizat terminalul de pasageri de la punctul de frontieră Shalamcheh, spre Irak, unde două persoane au fost ucise, iar altele au fost rănite. Purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Esmaeil Baghaei, a declarat că atacarea podurilor și centralelor electrice reprezintă represalii ilegale și o pedeapsă colectivă.
Teheranul a continuat, la rândul său, atacurile asupra unor obiective americane și ale aliaților SUA din Orientul Mijlociu. Iranul a revendicat și lovirea unui petrolier, al cărui echipaj a abandonat nava.
Strâmtoarea Hormuz este un punct maritim îngust, iar perturbarea navigației în această zonă poate afecta simultan transportul petrolului și al gazelor către mai multe piețe.
Înaintea conflictului, prin strâmtoare trecea aproximativ o cincime din petrolul și gazele tranzacționate la nivel mondial. Miercuri, petrolul Brent a urcat la 92 de dolari pe baril. Pentru România și restul pieței europene, evoluția contează deoarece Brent este un reper al prețurilor petroliere; o scumpire persistentă s-ar putea transmite în costurile carburanților și transportului, fără ca efectul să fie însă automat sau identic peste tot.
Factura militară americană ajunge la 37,5 miliarde de dolari
Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, le-a spus marți senatorilor că războiul a costat Statele Unite 37,5 miliarde de dolari, peste estimarea anterioară de aproape 29 de miliarde. El a apărat solicitarea administrației Trump pentru o finanțare suplimentară de 67 de miliarde de dolari, pe care a descris-o drept „urgentă” și „necesară”.
Aceste costuri sporesc presiunea pentru definirea unui obiectiv final. Dacă ținta imediată rămâne protejarea navigației prin Hormuz, iar obiectivul strategic este împiedicarea înarmării nucleare a Iranului, Washingtonul trebuie să stabilească ce rezultat militar ar permite revenirea la diplomație. În lipsa unui asemenea prag, avertismentul privind un război fără final clar capătă o greutate tot mai mare.
