Un program de antrenament pentru reglarea emoțiilor, desfășurat timp de cinci săptămâni în rândul unor studenți, a fost asociat cu mai puțin disconfort la confruntarea cu imagini negative sau cu evenimente dificile din propria viață. Cercetarea, prezentată în revista Scientific Reports, a urmărit atât reacțiile participanților, cât și tiparele privirii și conectivitatea funcțională spontană a creierului. După intervenție, studenții instruiți au raportat un disconfort emoțional mai redus decât la început și decât participanții din grupul de control, care nu au urmat antrenamentul.
- Participanții au exersat de două ori pe săptămână, timp de cinci săptămâni.
- Programul a combinat orientarea atenției spre detalii neutre cu reinterpretarea cognitivă a situațiilor negative.
- Evaluările au inclus chestionare, urmărirea privirii și scanări ale conectivității cerebrale în stare de repaus.
- Rezultatele se referă la studenții analizați și nu reprezintă, prin ele însele, o recomandare terapeutică generală.
Un studiu pe veterani a stat la baza programului
Noua cercetare pornește de la un studiu din 2021 privind reziliența emoțională a veteranilor. În acel proiect, participanții au fost instruiți să folosească două strategii: concentrarea asupra elementelor neutre din contextul unei imagini sau amintiri și „reevaluarea cognitivă”, adică examinarea unor posibile dimensiuni pozitive ale unei experiențe apăsătoare.
Veteranii instruiți prin aceste metode au resimțit ulterior mai puțin disconfort în raport cu imaginile și amintirile prezentate, iar scanările RMN funcțional au indicat schimbări în procesarea informațiilor cognitive și emoționale.
Sanda Dolcos, profesoară de psihologie la University of Illinois Urbana-Champaign, a condus noul proiect împreună cu Kelly Hohl, rezidentă postdoctorală la Phoenix VA Healthcare Center, și Florin Dolcos, profesor de psihologie la aceeași universitate. Echipa a extins intervenția la tineri care se confruntă cu stres cronic de intensitate redusă, în contextul solicitărilor academice, al tranzițiilor sociale și al intrării în viața adultă.
Studenții au exersat două răspunsuri la situațiile negative
În exercițiile de atenție focalizată, participanții au fost îndrumați să privească elementele neutre din fundal. În cazul fotografiei unui accident rutier, de exemplu, atenția putea fi mutată spre copaci, mașinile intacte de pe șosea sau cer.
Cea de-a doua strategie le-a cerut să reinterpreteze într-o lumină mai pozitivă situațiile cu potențial emoțional negativ. Exercițiile au folosit atât fotografii oferite de cercetători, cât și experiențe personale ale studenților. Participanții s-au antrenat de două ori pe săptămână și au fost încurajați să aplice metodele și în viața cotidiană.
După cinci săptămâni, participanții instruiți petreceau mai puțin timp privind zonele încărcate emoțional ale imaginilor, chiar și fără să li se ceară acest lucru.
Înainte și după program, studenții au răspuns la întrebări despre dispoziție, anxietate, îngrijorare și posibile simptome de stres posttraumatic. Cei mai mulți membri ai grupului de antrenament au trecut și prin scanări cerebrale în stare de veghe și repaus, o metodă care observă felul în care diferite regiuni comunică atunci când persoana nu execută o sarcină.
Scanările au indicat un control cerebral mai orientat de obiective
La final, studenții foloseau tot mai mult atenția focalizată și se bazau mai puțin pe reevaluarea cognitivă. Scanările au arătat schimbări semnificative ale comunicării dintre rețelele cerebrale, cu o pondere mai mare a procesării de tip „de sus în jos” față de cea „de jos în sus”.
Procesarea de sus în jos implică structuri aflate în mare parte în cortexul prefrontal și permite orientarea intenționată a atenției în funcție de obiective. Procesarea de jos în sus implică sistemul limbic, inclusiv amigdala, și ajută la detectarea informațiilor relevante din mediu. Potrivit cercetătorilor, creierul trebuie să mențină flexibil un echilibru între cele două mecanisme.
Pentru studenții analizați, rezultatele sugerează că reglarea răspunsului emoțional poate fi exersată și poate fi însoțită de modificări măsurabile atât în comportament, cât și în conectivitatea cerebrală.
Raportul nu precizează o nouă etapă a cercetării
Sursa nu anunță un viitor studiu sau un program clinic. În lipsa unor informații despre extinderea cercetării, concluziile nu pot fi generalizate automat la alte categorii de vârstă sau transformate în recomandări medicale. Scanările de conectivitate arată cum se modifică relațiile funcționale dintre regiuni, dar nu stabilesc singure eficiența unei terapii pentru o afecțiune psihică.
Autorii pun accentul pe flexibilitate: reziliența nu ar însemna evitarea emoțiilor negative ori încercarea permanentă de a simți doar emoții pozitive, ci adaptarea răspunsului la situația concretă.
Credeți că tehnicile de reglare emoțională ar avea un loc util în programele de sprijin pentru studenți?
