Dunărea, al doilea fluviu ca lungime din Europa și un curs de apă care traversează zece state, a devenit în această vară și un martor vizibil al celui de-Al Doilea Război Mondial. Seceta a coborât nivelul apei atât de mult încât zeci de nave militare germane scufundate deliberat în 1944 pot fi văzute lângă Prahovo, port sârbesc aflat pe sectorul de frontieră cu România. Unele epave încă transportă armament, iar apariția lor nu este doar o curiozitate istorică: apa puțină îngreunează navigația și pune presiune asupra centralelor nucleare care folosesc Dunărea pentru răcire.
- Până la 200 de nave germane au fost scufundate în septembrie 1944 în apropiere de Prahovo.
- Unele dintre epavele devenite vizibile încă au la bord arme și explozibili.
- Nivelul redus al Dunării afectează traficul naval și alimentarea cu apă a centralelor de la Cernavodă și Paks.
Flota germană a fost scufundată pentru a bloca înaintarea sovietică
În mijlocul fluviului care separă Serbia de România se distinge acum o carenă ruginită, alături de un catarg rupt pe care flutura cândva steagul nazist. Navele făceau parte din flota germană de la Marea Neagră și au fost scufundate în timpul retragerii din România, pe măsură ce forțele sovietice avansau în Europa.
Istoricii estimează că până la 200 de nave de război au fost sabordate în septembrie 1944, în defileul Dunării de lângă Prahovo, în timp ce se aflau sub tir sovietic. Scopul operațiunii era încetinirea înaintării sovietice în Balcani. Germania nazistă s-a predat ulterior, în mai 1945.
Sabordarea este scufundarea intenționată a unei nave, de regulă pentru a împiedica preluarea ei de către adversar sau pentru a bloca o rută. În acest caz, decizia militară din 1944 a lăsat în albia Dunării un obstacol care continuă să afecteze zona.
Epavele sunt simultan vestigii istorice și pericole pentru navigație, deoarece unele păstrează încă explozibilii transportați în timpul războiului.
Îndepărtarea epavelor este complicată de explozibili
Autoritățile iugoslave din perioada comunistă au înlăturat o parte dintre nave, însă cele mai multe au rămas pe fundul fluviului din cauza încărcăturilor periculoase. Guvernul Serbiei încearcă de mai mult timp, cu sprijin financiar din partea Uniunii Europene, să găsească o soluție pentru epave.
Scăderea apei face problema mai urgentă, deoarece restrânge spațiul sigur pentru trecerea navelor. Krsta Brandic, locuitor din Prahovo, a declarat că nivelul redus aproape a oprit traficul: „După cum puteți vedea, navele mari nu mai pot trece”.
Pentru România, acest lucru înseamnă că efectele secetei nu se opresc la graniță: epavele se află chiar pe sectorul comun al Dunării, iar navigația depinde de menținerea unui culoar practicabil.
Apa puțină pune presiune și pe producția nucleară
În România, autoritățile au început construirea unui dig temporar pentru a direcționa mai multă apă către centrala nucleară de la Cernavodă. Planul inginerilor include scufundarea a patru barje încărcate cu piatră de-a lungul unui afluent al Dunării. Marina Română a aruncat în aer stânca Pârjoaia, iar agenția națională responsabilă de ape a început lucrările la dig.
Nuclearelectrica, producătorul nuclear de stat care asigură în mod obișnuit o cincime din necesarul de electricitate al țării, a oprit unul dintre cele două reactoare de la Cernavodă pe fondul scăderii nivelului fluviului.
O situație asemănătoare a fost raportată în Ungaria, la centrala de la Paks, unde trei dintre cele patru reactoare au fost oprite. Atât Paks, cât și Cernavodă folosesc apă din Dunăre pentru răcire. În practică, aceasta înseamnă că o secetă hidrologică poate afecta simultan transportul fluvial și producția de electricitate, chiar dacă instalațiile se află în țări diferite.
Credeți că epavele de la Prahovo ar trebui recuperate ca vestigii istorice sau îndepărtate prioritar pentru siguranța navigației?
