Pentru orașele și proprietarii din România, două proiecte distincte arată cum pregătirea pentru inundații ar putea fi îmbunătățită atât la nivel urban, cât și în jurul unei singure locuințe. O echipă condusă de profesorul Zhao Pengjun, de la Universitatea Peking, a creat un model care simulează deplasarea oamenilor în timpul inundațiilor, pentru o distribuire mai eficientă a adăposturilor și resurselor. Separat, Daniella Rempe, profesor asociat la Universitatea Texas din Austin, dezvoltă RiseAlert, o alarmă exterioară simplă, care detectează apropierea apei fără Wi-Fi sau aplicație mobilă.
- Modelul PKU-FIM a fost verificat prin comparație cu 1,56 miliarde de înregistrări de semnalizare ale telefoanelor mobile.
- În scenariul unei inundații cu probabilitate de apariție o dată la 100 de ani, aproximativ 43% dintre cele 21 de orașe chineze analizate prezintă dezechilibre severe între cererea de evacuare și adăposturi.
- RiseAlert folosește un senzor de nivel al apei, o alarmă sonoră și un semnal luminos, iar bateria poate rezista zece ani.
Mișcarea populației schimbă necesarul de adăposturi
Planificarea tradițională pentru situații de urgență se bazează adesea pe date statice despre populație și pe amplasarea fixă a facilităților. În timpul unei inundații, însă, oamenii își schimbă traseele în funcție de risc, de accesul la adăposturi și de condițiile din jur. Astfel, numărul persoanelor aflate într-o anumită zonă poate să nu mai corespundă estimărilor folosite înaintea dezastrului.
Modelul PKU-FIM încearcă să surprindă această diferență printr-un mecanism de tip „percepție–decizie–acțiune”. El utilizează date publice despre populație, clădiri și hidrologie și reproduce distribuția dinamică a oamenilor la o rezoluție de un kilometru.
Cercetătorii au verificat rezultatele folosind inundația extremă „7.20” din Zhengzhou, din 2021, și inundațiile asociate taifunului Mangkhut în Shenzhen, din 2018. Compararea simulărilor cu 1,56 miliarde de înregistrări provenite din semnalizarea telefoanelor mobile a indicat că modelul a reprodus principalele tipare de mobilitate observate în timpul dezastrelor.
Aplicat în 21 de orașe chineze cu peste cinci milioane de locuitori, modelul a indicat că aproximativ 43% dintre acestea ar avea dezechilibre spațiale severe între nevoile de evacuare și resursele de adăpostire.
În unele orașe, zonele afectate de această nepotrivire depășesc 2.000 de kilometri pătrați și includ până la 16,76 milioane de persoane. Studiul, intitulat „Human mobility dynamics for cost-effective flood emergency resource allocation”, a fost publicat online în revista Nature Sustainability.
Riscul climatic ar putea depăși capacitatea adăposturilor
În proiecțiile realizate pentru scenariul climatic cu emisii ridicate SSP5-8.5, suprafețele potențial afectate de inundații ar putea crește de peste cinci ori până în 2050. Deși scăderea populației ar putea reduce cererea totală de evacuare, aproximativ 11,75 milioane de persoane ar rămâne expuse riscurilor legate de evacuare din cauza deficitului de adăposturi.
Echipa propune modernizarea adăposturilor din primele 30% dintre zonele cu cele mai mari lipsuri. Potrivit studiului, această abordare ar avea un raport beneficii-costuri mai mare de 28, la o investiție medie de 1,39 dolari americani, adică aproximativ 6 lei, pentru fiecare persoană.
Pentru planificatorii urbani, aceasta înseamnă că simpla comparare a populației rezidente cu numărul locurilor disponibile poate fi insuficientă. Relevanța pentru România este una metodologică: o evaluare locală ar trebui să țină seama nu doar de locul în care trăiesc oamenii, ci și de traseele pe care le-ar putea urma în timpul unei urgențe.
RiseAlert avertizează înainte ca apa să intre în casă
La scara unei proprietăți, RiseAlert încearcă să acopere o altă vulnerabilitate. Detectoarele casnice obișnuite pot semnala o scurgere, defectarea unei pompe sau apa ajunsă deja în subsol, în timp ce avertizările comunitare prin mesaje ori sirene sunt concepute pentru suprafețe extinse. Inundațiile pot avea însă efecte foarte diferite chiar și asupra unor case aflate la 100 de metri una de alta, în funcție de teren.
Dispozitivul dezvoltat de Rempe și colaboratorii săi se montează pe un copac sau pe un stâlp de gard, în aval de proprietate. Când apa ajunge la nivelul prestabilit, senzorul declanșează imediat alarma sonoră și lumina intermitentă. Sistemul nu are nevoie de conexiune Wi-Fi sau de aplicație mobilă, iar întreținerea necesară este minimă.
Prin amplasarea în exterior, RiseAlert urmărește să ofere avertizarea înainte ca apa să pătrundă în clădire, câștigând timp pentru evacuare.
Echipa a depus o cerere provizorie de brevet și testează prototipul. Următorul obiectiv este găsirea unor parteneri care să ajute la aducerea produsului pe piață, menținerea unui preț accesibil pentru proprietari fiind una dintre priorități. Mai multe detalii tehnice rămân deocamdată confidențiale.
Cele două proiecte nu se înlocuiesc reciproc: modelul chinez vizează distribuirea resurselor la nivelul orașului, iar alarma din Texas urmărește un risc foarte local. Împreună, ele ilustrează două componente ale aceleiași strategii posibile — planificarea bazată pe deplasarea reală a populației și avertizarea directă, independentă de internet, în apropierea locuinței.
